Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communiqué)
1. înştiinţare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc.
2. buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operaţiile militare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communication, lat. communicatio)
1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communicationnel, engl. communicational)
1. referitor la comunicare; caracterizat prin comunicare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communicatif, lat. communicativus)
2. (despre oameni) care se împrieteneşte uşor cu ceilalţi; sociabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comunicativ + -itate)
1. însuşirea de a fi comunicativ.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)
1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.
2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.
3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)
1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.
2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastomose, gr. anastomosis)
1. comunicaţie naturală sau chirurgicală între două sau mai multe vase sangvine, fibre nervoase sau musculare etc.
2. reunire a diferitelor organe vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. antifading)
1. (despre instalaţii de radiocomunicaţii) care reduce, compensează fenomenele de fading.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)
1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.
2. text, publicație care anunță ceva.
3. comunicat publicitar într-un organ de presă.
4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.
5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. assignation)
1. repartizare a frecvenţelor de lucru pentru diferite staţii de radiocomunicaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. beep-beep)
1. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicaţii; ţiuit.