comunicativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communicatif, lat. communicativus)

1. care se transmite ușor.
2. (despre oameni) care se împrietenește ușor cu ceilalți; sociabil.

comunicativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comunicativ + -itate)

1. însușirea de a fi comunicativ.

necomunicativ

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + comunicativ)

1. (despre oameni) care nu intră ușor în legătură cu ceilalți; nesociabil.

comunicativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comunicativ + -itate)

1. însușirea de a fi comunicativ.

constipat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (constipa)

1. care suferă de constipație.
2. (fig.; fam.) cu vederi înguste; necomunicativ, necooperant.

distant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. distant)

1. (despre oameni sau comportamentul lor) rece, rezervat, necomunicativ.

expansiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. expansion, lat. expansio)

1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.

expansiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. expansif)

1. (om cu temperament) exuberant, comunicativ, vioi.

insociabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insociable, lat. insociabilis)

1. neprietenos, retras, necomunicativ.