Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. crociera)
1. ansamblu de acţiuni sistematice de luptă duse pe comunicaţiile maritime ale inamicului, în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia.
2. navigație efectuată într-o anumită porțiune de mare sau de-a lungul coastei din motive de război sau de supraveghere.
3. (turism) navigație efectuată pentru turism pe nave dotate cu tot confortul, cu opriri și trasee stabilite din timp.
4. (turism) croazieră sistematică şi de lungă durată între două porturi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. escorteur)
1. (aero)navă cu misiune de escortă.
2. navă ușoară având misiunea de a proteja ambarcațiunile, convoaiele sau comunicațiile maritime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vedette)
1. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea să iasă în evidență.
2. navă militară rapidă, mică, cu armament puternic, destinată unor misiuni de cercetare, supraveghere, apărare.
3. mică ambarcație cu motor pentru comunicațiile din rada porturilor.
4. rând tipărit cu caractere mai groase pentru a fi pus în evidență.
5. cuvânt, grup de cuvinte notat pe primul rând al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia în catalogul de bibliotecă.