Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. équivoque, lat. aequivocus)
1. adj. care poate fi interpretat în mai multe feluri; neprecis, neclar, confuz.
2. cu două sau mai multe înţelesuri.
3. (despre atitudine, purtare etc.) îndoielnic, ambiguu, suspect.
4. s.n. cuvânt, propoziție cu dublu sens, dintre care unul este adesea obscen, grosolan.
5. ambiguitate.
6. (telec.) măsură a efectului perturbațiilor asupra comunicațiilor prin canale, reprezentând cantitatea de informație care rămâne netransmisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. information, lat. informatio)
2. lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă.
3. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol.
4. teoria ~i = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor.
5. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. navigation, lat. navigatio)
1. conducere a unei (aero)nave; navigare.
2. ştiinţa şi tehnica de a conduce o (aero)navă; nautică.
3. ramură a transporturilor şi a comunicaţiilor pe apă şi în aer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (radioamator + -ism)
1. practicare a radiocomunicaţiilor de către persoane care manifestă interes pentru radiotehnică şi stabilesc legături între radiostaţii proprii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. téléconférence)
1. discuție între interlocutori care se află în locuri diferite și sunt conectați între ei prin intermediul telecomunicațiilor; conferință la distanță.