acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.

antimetabolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antimétabole)

1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.

ermetist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. hermétiste)

1. scriitor adept al ermetismului, tendință artistică care favorizează cercetarea formală în detrimentul comunicării unui mesaj sau a unui sens.

gestic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. Gestik)

1. adj. referitor la gestică.
2. s. f. ansamblu de gesturi, de mişcări (in)voluntare care, alături de mimică, constituie forma nonverbală a comunicării.

indirect, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt)

1. (și adv.) care nu se face, nu se obține direct, ci mijlocit, cu ajutorul cuiva sau a ceva.
2. vorbire ~ă sau stil ~ = procedeu stilistic de redare a spuselor cuiva prin subordonarea comunicării față de un verb sau de un alt cuvânt de declarație.
3. complement ~ = complement care exprimă obiectul în (de)favoarea căruia se săvârșește o acțiune, asupra căruia se răsfrânge în mod indirect acțiunea verbului; propoziție completivă ~ă (și s. f.) = propoziție cu funcție de complement indirect pe lângă un verb din regentă.
4. (fin.) impozit ~ = impozit inclus în prețul anumitor obiecte de consum.
5. (mil.) tragere ~ă = tragere pe bază de calcul asupra unor ținte care nu se văd.

sociolect

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sociolecte)

1. varietate socială a unei limbi, folosită de un individ în procesul comunicării într-un anumit context sociolingvistic; dialect social.