Dictionar

Rezultate principale (Comunitate):

Comunitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)

1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale.

2. grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune; colectivitate, societate.

3. totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relaţii reciproce.


Rezultate secundare (Comunitate):

Comunitate (de organisme)

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT communitas

2. FR communauté

3. EN community

4. DE Gemeinschaft

5. RU сообщество

6. HU közösség (élőlényeké)


Acord

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.

2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.

3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.

4. formă de retribuţie a muncii prestate.

5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.

6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.

7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.

8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.


Biom

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biom)

1. comunitate ecologică formată din mai multe ecosisteme similare.


Clan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.

2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniţi prin legături de rudenie şi de limbă; gintă, trib.

3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafeţe puţin întinse, care tind se răspândească.

4. (peior.) clică.


Colectivism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.


Colectiviza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. collectiviser)

1. a uni într-o comunitate, într-un grup etc.


Comunitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. communautaire)

1. care aparține comunității, care se referă la comunitate; care se desfășoară în comunitate.

2. care privește Comunitatea Europeană, Uniunea Europeană.

3. care aparține pieței comune europene.