comunitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat communitas, după fr. communauté, it. comunità)

1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale.
2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate.
3. totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce.

comunitate (de organisme)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT communitas
2. FR communauté
3. EN community
4. DE Gemeinschaft
5. RU сообщество
6. HU közösség (élőlényeké)

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

biom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Biom)

1. comunitate ecologică formată din mai multe ecosisteme similare.

-CEN (2)

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. koinos „în comun”)

1. „asociație, comunitate, comun, asociat”.

clan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clan)

1. grup de familii înrudite la popoarele celtice.
2. comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib.
3. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească.
4. (peior.) clică.

colectivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună.

colectiviza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. collectiviser)

1. a uni într-o comunitate, într-un grup etc.