adaptabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptabilité)

1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.

bandieră

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.
2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.
3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.
4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.

biofond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + fond)

1. (biol.) totalitatea speciilor și comunităților dintr-un spațiu sau biotop.

biogeocenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogéocénologie)

1. ramură a biologiei care studiază distribuția geografică a comunităților vegetale și animale.

cenologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénologie)

1. studiu al comunităților vegetale și animale.

cenotaxonomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cénotaxonomie)

1. sistematică a comunităților biologice.