Dictionar

 

comună (localitate)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pagus
2. FR commune
3. EN commune
4. DE Dorf
5. RU село
6. HU község (helység)
 

comunal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communal, lat. communalis)

1. referitor la comună; care aparține comunei.
 

comunard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. communard)

1. (partizan) al Comunei din Paris.
 

acluofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
 

aderent, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhérent, lat. adhaerens)

1. adj. care aderă.
2. alipit, unit, sudat.
3. s.m.f. cel care aderă la o acțiune comună, la un partid etc.
 

adiacent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, așezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună.
 

agapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. agape)

1. masă comună la primii creștini.
2. masă colegială.
 

anizodactilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anizodactil + -ie)

1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
 

antropozoonoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anthropozoonose)

1. (med.) boală sau infecție care se poate transmite reciproc de la animale la oameni; boală comună omului și animalelor.