Dictionar

Comutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commutable)

1. care poate fi schimbat; (despre pedepse) care se poate comuta.


Comutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commutabilité)

1. însuşirea a ceea ce este comutabil.


Comutabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. commutabilité)

1. însuşirea a ceea ce este comutabil.


Incomutabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incommutabilité)

1. însuşirea de a fi incomutabil.