Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commutateur)
1. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea reţelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; şaltăr.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontroller, engl. controller)
1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.
2. (inform.) circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. galet)
1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților.
2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea.
3. piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare.
4. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare.
5. secțiune a unui comutator rotativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. interrupteur)
1. adj. care întrerupe.
2. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manipulateur)
1. s. m. f. manipulant.
2. s. n. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină.
3. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații.
4. comutator electric comandat prin pedală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Schalter)
1. (tehn.) dispozitiv al cărui scop este întreruperea unui circuit electric și a fluxului de curent; dispozitiv pentru a porni și opri curentul electric sau a direcționa fluxul acestuia; întrerupător electric, comutator.