Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, germ. Koma)
1. aberaţie a unui sistem optic în formă de coadă de cometă, cauzată de fascicule de raze incidente, lungi şi oblice.
2. aberaţie a lentilelor electronice în apariţia unei estompări spre periferia imaginii.
3. nebulozitate gazoasă care înconjură nucleul unei comete.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Ascoma; der Fruchtkörper der Schlauchpilze
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coma, gr. koma)
1. stare letargică de pierdere totală a cunoştinţei, a sensibilităţii şi posibilităţii de mişcare, produsă de o hemoragie cerebrală, diabet, uremie etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Komma, fr., it. comma)
1. (muz.) interval greu perceptibil, între două note enarmonice.
2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele şi (în muzica vocală) locurile unde se respiră.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN unconsciousness; loss of consciousness; insensibility; coma
4. DE Bewußtlosigkeit; Ohnmacht; Koma
5. RU бесчувствие; беспaмятство; бессознaтельное состояние
6. HU kóma, mély kábultság; ájulás
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. commander)
1. a deţine comanda unei armate, unităţi etc.
4. a dirija un mecanism, o maşină etc.
5. a solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)
1. ordin, dispoziţie, poruncă.
3. conducere a unei unităţi militare.
4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.
5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.
6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.
7. echipamentul necesar efectuării ei.
8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi să acţioneze comenzile.
9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.
10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.
11. marfa comandată.
12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.
13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.
14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n.
Origine: (fr. afficheur)
2. II. dispozitiv pe care apar caractere alfanumerice comandate electric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ampélothérapie)
1. folosirea strugurilor în scop terapeutic; cură pe bază de struguri (inițial se recomanda să nu se mănânce nici pielea și nici semințele).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empennage)
1. organ de stabilizare şi de comandă din planuri fixe şi mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcţia vântului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)
1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. argyrophile, ngr. arghirofilos)
1. I. care manifestă arghirofilie.
2. II. persoană lacomă de bani.