Rezultate secundare (Concavă.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anticlinal)
1. partea concavă a unei cute a scoarţei terestre.
2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)
1. proeminenţă a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane şi baza ei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavet)
1. mulură concavă cu profil în sfert de cerc, folosită ca legătură între două listele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cintre)
1. partea concavă a unei bolţi, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concavité)
1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conque)
2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.
3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.
4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.
5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.