Rezultate principale (Concediu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (concedia, după fr. congé)
1. interval de timp în care angajaţii sunt scutiţi, în temeiul legii, de a presta munca.
Rezultate secundare (Concediu):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. indemnisation)
1. sumă de bani care se acordă cuiva, pe lângă retribuție, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia îndeplinirii unor anumite sarcini de serviciu.
2. despăgubire pentru un prejudiciu, o pagubă suferită.
3. sumă de bani plătită salariaților pe timpul concediului, în caz de incapacitate de muncă etc.
4. (var.) indemnizațiune, (reg.) îndemnizație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médical)
2. concediu ~ = concediu de boală; gimnastică ~ă = sistem de exerciţii metodice de gimnastică având ca scop corectarea diferitelor defecte fizice sau fiziologice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vaccance, it. vacanza)
1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea.
2. timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate.
3. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă.
5. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. week-end)
1. sfârşit de săptămână; perioadă scurtă de timp (sâmbăta şi duminica) pentru odihnă, petrecere.
2. concediu săptămânal luat cu această ocazie.
3. ~ lung, mare = sfârșit de săptămână prelungit cu o zi (de obicei datorită unei sărbători suplimentare).
4. casă de ~ = loc, altul decât domiciliul principal, unde se petrece concediul de sfârșit de săptămână.
5. (argou) ~ românesc = (iron.) sfârșit de săptămână rezervat muncilor în gospodărie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (concedia)
1. acțiunea de a concedia și rezultatul ei; eliberare sau îndepărtare din serviciu; dare afară, demitere.
2. permisiune de a se retrage.
3. (desuet) acordare a unui concediu.
4. (var.) concediare, congediere.