Dictionar

concentra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concentrer)

1. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct.
2. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva.
3. tr. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire.
4. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec.
5. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut.
 

concentrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (concentra)

1. acțiunea de a (se) concentra.
2. ~a producției = reunire a mai multor întreprinderi și organizare a producției în întreprinderi mai mari; ~a capitalului = acumularea capitalului; lagăr de ~ = loc în care, în regimurile reacționare, sunt închiși cetățeni considerați periculoși regimului.
 

concentrat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konzentrat, fr. concentré)

1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului.
2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive.
 

concentrat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (concentra)

1. care are concentrație mare.
2. furaje ~e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată.
3. (despre stil) concis.
 

concentrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concentration)

1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută.
 

concentraționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concentrationnaire)

1. adj. referitor la lagărele de concentrare.
2. s. m. f. deținut într-un asemenea loc.
 

concentrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. concentrator)

1. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicație de joasă viteză pe o singură linie.
 

acetimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acetimètre)

1. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

acumula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accumuler, lat. accumulare)

1. tr., refl. a (se) strânge, a (se) înmagazina, a (se) concentra.
 

aeroionizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéroionisateur)

1. aparat pentru concentrarea aeroionilor negativi.
 

aglomera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglomérer, lat. agglomerare)

1. refl. a se aduna laolaltă; a se îngrămădi; a se concentra.
2. (despre orașe) a se suprapopula.
3. tr. a lega între ele părțile componente ale unui material.
 

agora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. agora)

1. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul.