Dictionar

concentrat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konzentrat, fr. concentré)

1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului.
2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive.
 

concentrat 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (concentra)

1. care are concentrație mare.
2. furaje ~e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată.
3. (despre stil) concis.
 

concentrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concentration)

1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută.
 

concentraționar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concentrationnaire)

1. adj. referitor la lagărele de concentrare.
2. s. m. f. deținut într-un asemenea loc.
 

concentrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. concentrator)

1. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicație de joasă viteză pe o singură linie.
 

preconcentrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + concentrat)

1. produs minier îmbogățit în substanțe utile prin operații preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.
 

acetimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acetimètre)

1. instrument pentru măsurarea tăriei oțetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
 

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentrației soluțiilor acide.
 

alcalimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalimétrie)

1. parte a chimiei care studiază determinarea concentrației unei baze.
 

alcalinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcalinité)

1. însușire a unei substanțe de a fi alcalină.
2. concentrație în ioni de hidroxili a unei soluții.
 

alcoolmetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. alcoométrie)

1. determinarea gradului de concentrație a unei soluții alcoolice.
 

amilazemie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylasémie)

1. (med.) prezența sau concentrația de amilază în serul sanguin.