Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konzentrat, fr. concentré)
1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului.
2. produs alimentar de volum mic şi procent mare de substanţe nutritive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (concentra)
1. care are concentraţie mare.
2. furaje ~e = nutreţuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concentration)
1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concentrationnaire)
1. adj. referitor la lagărele de concentrare.
2. s. m. f. deţinut într-un asemenea loc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. concentrator)
1. calculator de capacitate redusă, programat pentru a executa multiplexarea unui set de linii de comunicaţie de joasă viteză pe o singură linie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + concentrat)
1. produs minier îmbogăţit în substanţe utile prin operaţii preliminare, urmate de prepararea propriu-zisă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acetimètre)
1. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)
1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalimétrie)
1. parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinité)
1. însuşire a unei substanţe de a fi alcalină.
2. concentraţie în ioni de hidroxili a unei soluţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alcoométrie)
1. determinarea gradului de concentraţie a unei soluţii alcoolice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylasémie)
1. (med.) prezența sau concentrația de amilază în serul sanguin.