Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. base, /9/ rus. baza)
1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. flotte)
1. totalitatea (aero)navelor unei țări; grup important de (aero)nave afectate unei anumite regiuni sau unui anumit scop și puse sub o conducere unică.
2. lichid care conține diferite substanțe și asupra căruia se fac anumite operații de prelucrare.
3. bazin de tăbăcire cu zemuri concentrate a pieilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. osmothérapie)
1. metodă terapeutică constând din injecţii intravenoase de soluţii supraconcentrate, destinate a mări presiunea osmotică în sistemul de vase sangvine, în scopul drenării ţesuturilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pate-forme)
1. suprafață orizontală plană, planșeul mobil sau fix (la un vehicul, la un vagon etc.).
2. vagon, (auto)camion care are o suprafață plată, deschisă.
3. parte a unui tramvai, autobus etc. pe unde urcă sau coboară călătorii.
4. loc rezervat la bordul unor nave pentru apuntarea avioanelor și elicopterelor.
5. suprafață de teren pe care se ridică noi construcții.
6. ~ de lansare = loc amenajat pentru lansarea rachetelor mari; ~ spațială = satelit artificial de mari dimensiuni, bază de lansare de pe orbită a navelor interplanetare; ~ industrială = zonă în care sunt concentrate mai multe unități industriale.
7. parte a unei clădiri, formată dintr-o suprafață orizontală plană.
8. rampă pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor.
9. (sport) instalație orizontală rigidă de pe care se execută sărituri în apă.
10. porțiune mai rigidă și mai solidă a scoarței terestre.
11. ~ continentală = zonă a fundului mării care se înclină ușor de la țărm spre povârnișul continental.
12. construcție plutitoare sau fixă destinată forajului marin.
13. loc șes (pe un deal, pe un munte).
14. (fig.) program, expunere de principii ale unui partid politic, ale unei grupări oarecare, bază teoretică.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( reflota)
1. retratare a concentratelor primare sau intermediare obţinute la flotaţia substanţelor minerale utile.
2. operaţie prin care firele textile sunt desfăşurate de pe bobine.