Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concentration)
1. (chim.) grad de saturare, de densitate a unui corp; raport între cantitatea de substanţă dizolvată şi cantitatea de solvent sau de soluţie obţinută.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acetimètre)
1. instrument pentru măsurarea tăriei oţetului; acetometru.
2. acidimetru care permite evaluarea gradului de concentrație al unui oțet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)
1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalimétrie)
1. parte a chimiei care studiază determinarea concentraţiei unei baze.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcalinité)
1. însuşire a unei substanţe de a fi alcalină.
2. concentraţie în ioni de hidroxili a unei soluţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alcoométrie)
1. determinarea gradului de concentraţie a unei soluţii alcoolice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artériolithe)
1. concentraţie calcaroasă în pereţii arterelor sclerozate, într-un trombus.