OK
X
armilar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. armillaire)
1.
(astron.)
sferă
~ă
=
ansamblu
de
cercuri
concentrice
reprezentând
cerul
și
mișcarea
aștrilor
și
având
în
centru
un
glob
ce
figurează
Pământul.
aureolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auréole, lat. aureola)
1.
cerc
luminos
cu
care
pictorii
înconjură
capetele
unor
personaje,
în
special
ale
sfinților;
nimb.
2.
halo
în
jurul
unui
astru,
al
unei
efigii,
pe
o
fotografie
etc.
3.
zonă
luminoasă
care
înconjură
flacăra
propriu-zisă.
4.
fenomen
de
iluminare
parazită,
sub
formă
de
inele
concentrice,
în
jurul
punctelor
luminoase
de
pe
ecranul
tubului
cinescop.
5.
efect
nedorit
de
zonă
luminoasă
pe
mărcile
poștale
litografiate.
6.
(fig.)
glorie,
faimă;
aură
(1).
cicloid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cycloïde)
1.
adj.
asemănător
unui
cerc.
2.
dispus
în
cerc
sau
în
verticile
concentrice.
3.
s.
f.
curbă
descrisă
de
un
punct
al
unui
cerc
care
se
rostogolește
fără
alunecare
pe
o
dreaptă
fixă;
trohoidă.
excentricitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. excentricité)
1.
(mat.)
însușirea
unui
punct
de
a
nu
fi
în
centrul
unei
figuri.
2.
raport
constant
al
distanțelor
de
la
un
punct
al
unei
conice
la
focar
și
la
directoarea
corespunzătoare.
3.
(tehn.)
distanța
dintre
axele
de
rotație
a
două
piese
care
au
același
centru.
4.
asamblare
defectuoasă
a
două
piese
coaxiale
sau
concentrice.
5.
originalitate,
extravaganță;
excentrism.
geosferă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. géosphère)
1.
globul
terestru,
Terra.
2.
denumire
generică
dată
straturilor
concentrice
care
înconjoară
sau
constituie
pământul.
haversian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. haversien)
1.
(despre
un
țesut
osos
compact)
în
care
canalele
nutritive
sunt
înconjurate
de
celule
osoase
dispuse
în
lamele
concentrice.