Dictionar

Rezultate principale (Concept):

Concept

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noţiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realităţii.

2. ciornă, bruion, schiţă.


Rezultate secundare (Concept):

Conceptacul

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. conceptacle, lat. conceptaculum)

1. (bot.) cavitate în care se formează organele reproducătoare la unele criptogame; cavitate care conține organele de reproducere ale anumitor tipuri de alge.

2. (var.) conceptacol.


Conceptibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după it. concepibile, fr. conceptible)

1. care poate fi conceput, ușor de imaginat; concepibil.

2. (anton.) inconceptibil, neconceptibil.


Conceptibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. concepibilità)

1. calitatea a ceea ce este conceptibil, ce poate fi conceput.

2. (anton.) inconceptibilitate.


Concepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conception, lat. conceptio)

1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, ştiinţifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înţelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei.

2. procreare.


Concepțional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conceptional)

1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.

2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.


Conceptism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptisme)

1. şcoală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiţie, prin abuz de metafore noi şi paradoxale şi prin cultivarea efectelor surprinzătoare.


Absolutism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absolutisme)

1. regim politic în care un monarh concentrează în mâinile sale întreaga putere; autocrație.

2. concepție care stă la baza unei monarhii.


Acţionalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.


Agnosticism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)

1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.


Amfibolie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)

1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.


Amoralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amoralisme)

1. concepţie care preconizează renunţarea la principiile morale; negare a oricărei morale.


Analitic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)

1. bazat pe analiză.

2. chimie = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.

3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.

4. geometrie = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.