Dictionar

Conceptualist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conceptualiste)

1. I. referitor la conceptualism, doctrină filozofică conform căreia conceptele noastre generale au existență reală doar în mintea noastră.

2. II. adept al conceptualismului.


Conceptualiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conceptualiser)

1. a elabora un concept pornind de la un lucru oarecare; a transpune o teorie în concepte.


Concepțional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. conceptional)

1. referitor la concepte și, prin extensiune, la creațiile minții sau concepții; care ține de concepție.

2. (fiziol.) care se referă la concepție; (antonime) anticoncepțional, contraceptiv.


Cuantificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. quantification)

1. faptul de a cuantifica.

2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare.

3. ~a predicatului = operaţie logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul.

4. introducere a determinaţiilor cantitative în definirea şi exprimarea conceptelor ştiinţifice.


Echipolenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipollence, lat. aequipollentia)

1. egalitate de forţe, de puteri.

2. (log.) raport de egalitate între două propoziţii sau concepte de aceeaşi extensie; echivalenţă.

3. (mat.) relaţie între vectori echipolenţi.


Etnofilozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + filozofie)

1. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic.