Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. quantification)
1. faptul de a cuantifica.
2. procedeu al mecanicii cuantice pentru stabilirea valorilor luate de mărimile fizice care caracterizează proprietatea sistemelor atomice sau ale particulelor elementare.
3. ~a predicatului = operaţie logică prin care se precizează cantitatea predicatului în raport cu subiectul.
4. introducere a determinaţiilor cantitative în definirea şi exprimarea conceptelor ştiinţifice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (etno- + filozofie)
1. totalitatea conceptelor filozofice ale unui grup etnic.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. mentaliste)
1. I. legat de mentalism, concepție care favorizează abordarea intuitivă pentru înțelegerea conceptelor logice sau lingvistice.
2. II. adept al mentalismului.
3. (iluzionism) artist care practică arta mentalismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Neukantianismus, după fr. néo-kantisme)
1. orientare în filozofia contemporană care preia în special interpretarea kantiană a conceptelor de obiectivitate și metodă, căutând să asimileze noile rezultate ale științelor în perspectiva unei reedificări a logicii și a teoriei cunoașterii pe bazele idealismului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. occamisme)
1. doctrină a filozofului și teologului englez William Occam, care își îndrepta interesul spre problemele de logică, spre problema valorii cunoașterii și a însemnătății reale a conceptelor, spre științele naturii, susținând separarea între rațiune și credință, între puterea laică și cea ecleziastică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préconception)
1. prejudecată.
2. fază incipientă în procesul ontogenetic de însuşire şi formare a conceptelor, la copil.