Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)
1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.
2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.
3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.
4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.
5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)
6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.
7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.
8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.
9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.
10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.
11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.
12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. créateur, lat. creator)
1. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva.
2. s. m. (în concepţiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éléate)
1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.
2. care are un caracter static; eleatic.
3. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă de tendinţă idealistă ai cărei reprezentanţi (Zenon şi Parmenide) au formulat concepţia metafizică după care diversitatea şi mişcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.
4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. freudien)
1. (psihanaliză) care se referă la Freud sau concepțiile sale; referitor la freudism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. keynésien)
1. I. referitor la keynesism.
2. care se referă la economistul englez Keynes, la concepțiile sale economice.
3. se spune despre teoriile explicative ale mecanismelor economice formulate de Keynes.
4. II. adept al keynesismului.
5. cel care este partizanul concepțiilor economice ale lui Keynes.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. neolinguistico, /II/ neolinguistica)
1. adj. referitor la neolingvistică.
2. s. f. curent lingvistic care se întemeiază pe concepţiile idealiste ale romanistului german Vossler şi pe ideile geografiei lingvistice.