corepetitor, -oare
Parte de vorbire: s.m.f.
Etimologie: (lat. correpetitor)
Etimologie: (lat. correpetitor)
1. interpret care repetă, îndrumă sau acompaniază (la pian, orchestră) soliștii vocali sau instrumentali, dansatorii, coriștii etc., înaintea sau în timpul spectacolului și concertului.