Dictionar

Rezultate principale (Conchide.):

Conchide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. concludere)

1. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude.


Rezultate secundare (Conchide.):

Conchidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din conchide)

1. acțiunea de a conchide; închidere, concluzie.


Conclude

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat., it. concludere)

1. a trage o concluzie în urma unei observații atente sau prin raționament; a conchide, a concluziona.

2. a termina, vorbind despre un discurs etc.

3. a încheia ceva care este în desfășurare.

4. (antonime) a deschide, a începe.


Conclusiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conclusif)

1. care constituie o concluzie; care conchide.

2. propoziţie (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncţie ~ ă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă.


Concluziona

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (concluz/ie/ + -iona)

1. a termina, trăgând o concluzie; a trage o concluzie; a conchide.


Recurenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récurrence)

1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.

2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.

3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.

4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.

5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.


Conchidere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din conchide)

1. acțiunea de a conchide; închidere, concluzie.