Rezultate principale (Conchide;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după lat. concludere)
1. tr., intr. a trage o concluzie; a conclude.
Rezultate secundare (Conchide;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din conchide)
1. acțiunea de a conchide; închidere, concluzie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat., it. concludere)
1. a trage o concluzie în urma unei observații atente sau prin raționament; a conchide, a concluziona.
2. a termina, vorbind despre un discurs etc.
3. a încheia ceva care este în desfășurare.
4. (antonime) a deschide, a începe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conclusif)
1. care constituie o concluzie; care conchide.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncţie ~ ă = conjuncţie care introduce o propoziţie conclusivă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (concluz/ie/ + -iona)
1. a termina, trăgând o concluzie; a trage o concluzie; a conchide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. récurrence)
1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.
2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.
3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.
4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.
5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din conchide)
1. acțiunea de a conchide; închidere, concluzie.