Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concis, lat. concisus)
1. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. breviloquente)
1. concis, în scris sau vorbit; scurt.
2. (var.) (desuet) brevilocent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)
1. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (concentra)
1. care are concentraţie mare.
2. furaje ~e = nutreţuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concision, lat. concisio)
1. calitate de a fi concis; formulare scurtă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (inte/gra/ + -gramă)
1. joc de cuvinte încrucişate în care definiţiile, concise, se află cuprinse în pătrăţelele ce despart între ele cuvintele cu care se completează un careu.