Rezultate secundare (Concluziile):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inférence)
1. operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate.
2. rationament deductiv prin care concluziile sunt conchise dintr-o propoziție admisă ca fiind adevărată.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)
1. adj., s. m. f. (factor) care moderează.
2. s. m. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară.
3. inhibator care încetinește reacția de polimerizare.
4. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile.
5. s. n. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism.
6. dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab.
7. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réciproque, lat. reciprocus)
1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.
2. (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.
3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.