Dictionar

Rezultate secundare (Concluziile):

Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.


Inferenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inférence)

1. operaţie logică de derivare a unui enunţ din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăţi considerate ca adevărate.

2. rationament deductiv prin care concluziile sunt conchise dintr-o propoziție admisă ca fiind adevărată.


Moderator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. modérateur, lat. moderator, it. moderatore, /III/ engl. moderator)

1. adj., s. m. f. (factor) care moderează.

2. s. m. substanță care încetinește mișcarea neutronilor rezultați dintr-o fisiune nucleară.

3. inhibator care încetinește reacția de polimerizare.

4. s. m. f. cel care conduce, îndrumă o dezbatere publică, o masă rotundă și trage concluziile.

5. s. n. dispozitiv de reglare a vitezei de mișcare a unui mecanism.

6. dispozitiv la unele piane și pianine cu ajutorul căruia coardele se acoperă cu o bucată de pâslă, sunetul devenind foarte slab.

7. (electr.) disc de cupru destinat a slăbi oscilațiile unui indice magnetic.


Reciproc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. réciproque, lat. reciprocus)

1. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt.

2. (mat.) ecuație = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți ~e = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt.

3. (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual.