OK
X
anistoric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (an- + istoric, cf. fr. anhistorique)
1.
situat
în
afara
realităților
concret-istorice.
2.
fără
a
ține
cont
de
istorie,
de
contextul
istoric.
anistorism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)
1.
atitudine
filozofică
ce
tinde
să
substituie
studiul
concret-istoric
al
realităților
sociale
prin
speculații
abstracte.
utopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. utopie)
1.
nume
dat
teoriilor
fanteziste,
irealizabile,
care
preconizează
crearea
unei
alte
ordini
sociale,
fără
a
ține
seama
de
condițiile
concret-istorice
date
și
de
legile
obiective
ale
dezvoltării
societății.
2.
concepție,
proiect
irealizabil,
fantezie,
himeră,
vis.