Parte de vorbire: s.
Origine: (it. concretezza)
1. caracter concret; concretitate, concretitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (concret + -itate)
1. caracter concret; concreteţe, concretitudine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (concret + -itudine)
1. caracterul a ceea ce este concret; concreteţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. effectivité)
1. capacitate a unui sistem de a produce un efect specific.
2. caracterul a ceea ce este efectiv, a ceea ce intră în vigoare (ex. efectivitate scăzută a procesului).
3. (logică) calitatea efectivă a raționamentului.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (cf. fr. déconcrétiser)
1. a face să-și piardă caracterul concret, concretețea.