Dictionar

Rezultate secundare (Concretă):

Existent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. existant)

1. adj. care există, trăieşte.

2. s. n. (fil.) manifestare concretă a existenţei; ceea ce există.

3. (jur.) orice categorie de bunuri aparţinând unei întreprinderi la o anumită dată.


Fovism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fauvisme)

1. curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure şi renunţând la perspectivă.


Incarnaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. incarnation, lat. incarnatio)

1. acțiunea de a (se) incarna, de a lua formă umană sau animală, și rezultatul ei; incarnare.

2. (fig.) manifestare externă, vizibilă, a unei noțiuni abstracte; reprezentare concretă a unei idei sau a unui lucru abstract; concretizare.

3. (rar) faptul, pentru un actor, de a se identifica cu personajul pe care îl interpretează.

4. (creștinism) acțiunea prin care Dumnezeu s-a făcut om în persoana lui Isus Hristos.

5. creștere a unei unghii în carne; incarnare.


Indiciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. indicium, după fr. indice)

1. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existenţa unui lucru.

2. particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt.

3. (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces.


Intersubiectivitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Intersubjektivität)

1. caracter intersubiectiv.

2. comunicarea sau relația dintre două persoane, fiecare persoană fiind considerată din punct de vedere al subiectivității sale.

3. (fil.) concept desemnând relaţia reciprocă dintre cunoştinţele individuale ca factor constitutiv al lumii şi experienţa concretă a fiecărui individ.


Juvenilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.

2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.

3. (sinon.) tinerețe.