existent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. existant)

1. adj. care există, trăiește.
2. s. n. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există.
3. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată.

fovism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fauvisme)

1. curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă.

incarnație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. incarnation, lat. incarnatio)

1. acțiunea de a (se) incarna, de a lua formă umană sau animală, și rezultatul ei; incarnare.
2. (fig.) manifestare externă, vizibilă, a unei noțiuni abstracte; reprezentare concretă a unei idei sau a unui lucru abstract; concretizare.
3. (rar) faptul, pentru un actor, de a se identifica cu personajul pe care îl interpretează.
4. (creștinism) acțiunea prin care Dumnezeu s-a făcut om în persoana lui Isus Hristos.
5. creștere a unei unghii în carne; incarnare.

indiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. indicium, după fr. indice)

1. semn, dovadă concretă potrivit căreia se poate deduce existența unui lucru.
2. particularitate după care poate fi recunoscut un obiect, un fenomen, un fapt.
3. (jur.) faptă, împrejurare care poate servi ca probă într-un proces.

intersubiectivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Intersubjektivität)

1. caracter intersubiectiv.
2. comunicarea sau relația dintre două persoane, fiecare persoană fiind considerată din punct de vedere al subiectivității sale.
3. (fil.) concept desemnând relația reciprocă dintre cunoștințele individuale ca factor constitutiv al lumii și experiența concretă a fiecărui individ.

juvenilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.
2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.
3. (sinon.) tinerețe.