Dictionar

Rezultate secundare (Concurenţi):

Concurenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concurrentiel)

1. care admite sau implică concurență; unde domnește concurența.

2. care este capabil susțină concurența, competitiv.

3. referitor la concurență, la lupta pentru interese între indivizi, grupuri.


Baraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)

1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.

2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.

3. piedică; barieră.

4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.

5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca oprească atacul inamicului.

6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.

7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.


Catch

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. catch)

1. luptă sportivă în care concurenţii pot prinde orice parte a corpului adversarului.

2. cântec liric englez pentru două, trei sau mai multe voci, în stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de bărbaţi.


Categorie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)

1. noţiune fundamentală care exprimă proprietăţile şi relaţiile esenţiale şi generale ale obiectelor şi fenomenelor realităţii.

2. grup de fiinţe, obiecte, fenomene de acelaşi fel, sau asemănătoare între ele.

3. ~ socială = grup social care reuneşte parţial trăsăturile unei clase sociale.

4. grupă în cadrul unei ramuri sportive, stabilită, în raport cu greutatea corporală a concurenţilor, după performanţele realizate sau după vârstă.


Clasament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. classement)

1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.

2. repartiție pe clase.

3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.

4. ordine a reuşitei concurenţilor într-o competiţie (sportivă).


Criterium

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. critérium, lat. criterium)

1. cursă ciclistă cu sistem special de punctaj.

2. (prin ext.) eveniment sportiv care este folosit pentru a sorta și clasifica în prealabil concurenții.


Cursă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. course, /2/ engl. course)

1. drum, distanţă de străbătut.

2. traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelaşi itinerar, după un orar stabilit.

3. vehicul care parcurge un astfel de traseu.

4. unghi format de direcţia în care se mişcă o navă comercială cu direcţia nordului.

5. (fam.) alergătură, umblet.

6. (pl.) alergări de cai.

7. (fig.) întrecere, competiţie.

8. întrecere sportivă în care mai mulţi concurenţi parcurg repede o anumită distanţă.

9. (alp.) orice ascensiune în munţi.

10. mişcare, deplasare rapidă a unui obiect în spaţiu.

11. lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte.