Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. catch)
1. luptă sportivă în care concurenţii pot prinde orice parte a corpului adversarului.
2. cântec liric englez pentru două, trei sau mai multe voci, în stil polifonic, destinat a fi interpretat numai de bărbaţi.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. critérium, lat. criterium)
1. cursă ciclistă cu sistem special de punctaj.
2. (prin ext.) eveniment sportiv care este folosit pentru a sorta și clasifica în prealabil concurenții.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éliminatoire)
1. care elimină, care atrage eliminarea.
2. (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenţii care nu le trec, nu le îndeplinesc.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. marche, germ. Marsch)
1. s. n. deplasare a unei trupe sau a unei (grupări de) nave (într-o anumită formație).
2. ~ forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală.
3. probă de atletism în timpul căreia concurenții sunt obligați să meargă repede, fără a alerga.
4. piesă muzicală cu o mișcare uniformă sugerând pasul cadențat de defilare al unei trupe, al unui cortegiu etc.
5. poezie lirică patriotică scrisă pentru a putea fi cântată după melodia unui marș.
6. operație de extragere și introducere în sondă a garniturii de foraj.
7. interj. comandă de pornire a unei trupe.
8. cuvânt cu care se alungă un câine, se îndepărtează în mod brutal un om.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. stock-car)
1. automobil destinat curselor de obstacole şi caramboluri, în care concurenţii au voie să se tamponeze şi să-şi bareze calea unul altuia.
2. cursă destinată unor astfel de maşini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. traîne)
1. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc.
2. a duce ~a = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă.