Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concurrence)
1. rivalitate între industriaşi sau comercianţi pentru acapararea pieţei, pentru obţinerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relaţie interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleaşi resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecţie a dreptelor concurente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. collocation, I. engl. colocation)
1. I. plasarea mai multor entități într-o singură locație
2. (log.) poziţie, clasament al unui obiect în raport cu altele.
3. operațiune judiciară constând în stabilirea rangului și importanței drepturilor unui creditor, în concurență cu alții, în repartizarea bunurilor poprite de la un debitor comun; colocare, colocat.
4. (jur.) termenul pe care îl are un creditor pentru plătirea creanțelor.
5. (jur.) sumă de bani pe care o are de primit un creditor.
6. (lingv.) succesiune de cuvinte care apar adesea împreună; grup de cuvinte; sintagmă.
7. (mat.) metodă de calcul utilizată pentru a rezolva ecuații diferențiale și integrale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compétitif)
1. (despre produse) care, datorită calităţilor sale superioare, poate concura un alt produs similar; competiţional.
2. în care concurenţa este posibilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétitivité)
1. calitatea de a fi competitiv.
2. aptitudinea unui individ sau a unui grup de a face față concurenței.
3. (economie) capacitatea unei oferte, a unei companii de a afronta concurența cu șanse de succes.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétition, lat. competitio)
1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
Parte de vorbire: vb. intr., tr.
Origine: (competiţie + -ona)
1. a participa la o competiție; a concura; a avea un caracter competitiv.
2. (pentru o companie) a face concurență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concourir, lat. concurrere)
1. intr. a participa la un concurs.
2. a tinde spre acelaşi rezultat.
3. intr., refl., tr. a(-şi) face concurenţă în comerţ.