Dictionar

bob 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bob/sleigh/)

1. sanie de metal foarte joasă și îngustă, pentru două sau patru persoane, prevăzută în față cu două patine mobile, condusă cu ajutorul unui volan sau al unor „fise”, la concursuri pe pante special amenajate.
2. sport practicat cu această sanie; bobslei.
 

deltadrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (delta/plan/ + -drom)

1. loc de desfășurare a antrenamentelor și concursurilor de deltaplanism.
 

docimologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. docimologie)

1. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri; docimonomie.
 

epinicii

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épinicie/s/)

1. (ant.) serbări la greci în cinstea victoriei repurtate la marile jocuri.
2. (sg.) poem liric, odă în onoarea învingătorilor la concursuri.
 

hipodrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hippodrome)

1. (ant.) incintă amenajată pentru exerciții și concursuri de călărie, ca și pentru întreceri de care.
2. câmp amenajat pentru curse de cai.
 

pistard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pistard)

1. ciclist specializat în concursuri de pistă, de velodrom.