Parte de vorbire: s.
Origine: (condamna)
2. aplicare a unei sancţiuni penale; osândă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blâme)
1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échafaud)
1. platformă ridicată într-o piaţă publică pentru execuţia condamnaţilor la moarte în unele ţări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exécuter)
2. a pune în aplicare, a îndeplini (un ordin, un plan).
3. a interpreta o lucrare muzicală (un dans, un balet).
4. a îndeplini o hotărâre judecătorească, un act de autoritate, o obligație.
5. a duce la îndeplinire o sentință de condamnare la moarte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exécution)
1. executare.
2. încasare forţată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale.
3. aducere la îndeplinire a unei sentinţe de condamnare la moarte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. proscriptio, fr. proscription)
1. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil şi confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracţiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afişa.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réquisitoire, lat. requisitorium)
1. act prin care un procuror își sprijină acuzarea și cere condamnarea unui acuzat.
2. expunere a procurorului într-o instanţă în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea.
3. (fig.) acuzare gravă şi violentă.
4. (var.) rechizitor, rechizitorium.