Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. fusiller)
1. (rar) a trage cu o armă de foc; a împuşca.
2. (în special) a executa prin împușcare o persoană condamnată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. probation, lat. probatio)
1. (jur.) acţiunea de a proba; dovedire; dovadă.
3. (justiție) perioadă în care o persoană condamnată plasată în afara sistemului penitenciar trebuie să respecte obligațiile de asistență și control.