Dictionar

autodafe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autodafé, port. auto da fé, act de credinţă)

1. ceremonie de ardere pe rug a ereticilor condamnați de inchiziție.
2. ardere, nimicire prin foc.
 

decalvație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decalvatio, fr. décalvation)

1. calviție.
2. pedeapsă în vechiul drept prin care se rădea capul condamnaților.
 

eșafod

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échafaud)

1. platformă ridicată într-o piață publică pentru execuția condamnaților la moarte în unele țări; (p. ext.) condamnare la moarte (prin tăierea capului).
 

galeră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galère)

1. navă de comerț sau de război, lungă și cu puntea joasă, cu vele și rame mânuite de sclavi sau de condamnați la muncă silnică.
 

lorar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. lorarius, fr. loraire)

1. (antichitate) cel însărcinat cu biciuirea sclavilor condamnați.
2. (antichitate) sclav însărcinat cu pedepsirea altora, folosind un bici sau o curea de piele.
 

ostracon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. ostrakon)

1. (ant.) nume dat scoicilor pe a căror cochilie se scria numele celor condamnați la ostracizare.