condensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. condensateur)

1. aparat, recipient pentru condensarea unei mase de vapori cu un agent de răcire.
2. sistem de două conductoare, izolate printr-un dielectric, la înmagazinarea de electricitate statică.

policondensator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. polycondensateur)

1. produs al reacției de policondensare.

armătură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte.
3. construcție de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereților unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliș metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părților care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susține, servește ca bază diferitelor părți ale unui tot; osatură (3), schelet (3).

butelie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. bouteille)

1. recipient cilindric de oțel în care se păstrează gaze comprimate.
2. ~ de Leyda = condensator electric de formă cilindrică.
3. (arheol.) vas din metal sau din sticlă, cu gâtul foarte îngust, pentru păstrat sau transportat lichide.

capacitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capacitif, engl. capacitiv)

1. referitor la capacitatea electrică; care se comportă ca un condensator electric.
2. reactanță ~ ă = reactanța unui condensator, inversul produsului dintre capacitatea acestuia și pulsația curentului alternativ.

claca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. claquer)

1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
4. a eșua, a da greș.
5. refl. a-și luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din față) umflate.

isoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Isoskop)

1. tub electronic, ca orticonul, având în loc de condensator un dispozitiv generator de câmp electric și în care fasciculul de electroni este modulat.

izoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isoscope)

1. tub electronic în care condensatorul orticonului e înlocuit printr-un dispozitiv generator de câmp magnetic.