Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)
1. intr. a face să se audă, a produce un zgomot sec
2. (despre condensatori) a se strica.
3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.
5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.
6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.