Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apodose, gr. apodosis)
1. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)
1. acţiunea de a comuta; comutaţie.
2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.
3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.
4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.
5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (condiţiona)
1. acţiunea de a condiţiona.
2. stabilire a unui raport de dependenţă.
3. (tehn.) operaţie prin care se modifică proprietăţile fizico-mecanice ale unor materiale.
4. (psih.) schimbare a comportamentului pe baza formării unor reflexe condiţionate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. débourrage)
1. acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburare.
2. deşeurile obţinute în urma acestei operaţii.
3. fază de pregătire a cailor tineri pentru călărie, urmărind dezvoltarea fizică, precum şi formarea caracterului şi a reflexelor condiţionate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. groupe)
1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pluralisme)
1. concepție filozofică potrivit căreia universul ar fi format dintr-o pluralitate de esențe izolate, independente una de alta.
2. orice concepție care, într-un domeniu determinat, admite o multitudine de factori echivalenți, de principii etc. ce fac posibile căi diferite de dezvoltare a societății.
3. principiu al democrației potrivit căruia funcționarea acesteia, garantarea drepturilor și libertăților sunt condiționate de existența mai multor forțe politico-sociale.