Parte de vorbire: adj.
Origine: (conduce + -/ă/tor)
1. adj. care conduce; de conducere.
2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate.
3. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituţie, întreprindere, un (auto)vehicul etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conducere)
1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie.
2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.
3. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri.
4. a acompania, a însoţi pe cineva.
5. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa.
6. refl. a se comporta, a se orienta (după).
Parte de vorbire: s.
Origine: (conduce)
1. acţiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător.
2. organ de cârmuire politică sau administrativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kondukt, lat. conductus)
1. formaţie anatomică în formă de canal sau de fir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Konduct)
1. ţeavă, instalaţie pentru transportul fluidelor.
2. fir, cablu metalic folosit la transportul şi la distribuţia energiei electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conductance)
1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenţei.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. administrer, lat. administrare)
1. a conduce, a gospodări (o întreprindere).
2. a da un medicament unui bolnav.
4. (jur.) a ~ o probă = a folosi un mijloc de probă într-un proces.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)
1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.
2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi să conducă societatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)
1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.
2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.
3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéraulique)
1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aéraulicien)
1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.