Dictionar

arval

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)

1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârşitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri şi implora zeilor recolte bogate.
 

decan 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. decanus, germ. Dekan)

1. s. m. (ant.) decurion.
2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocaţi, care conducea baroul.
4. conducător, şef ecleziastic în biserica anglicană.
5. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care deţine conducerea unei facultăţi.
 

flamin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. flamine, lat. flamen)

1. (la romani) preot care executa sacrificiile şi conducea cultul divinităţilor principale.
 

kaiten

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. kaiten)

1. torpilă mare sau submarin de buzunar (corespondent naval al avionului kamikaze), având la bord un pilot sinucigaș, care o conducea până la țintă.
 

margraf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Markgraf, fr. margrave)

1. principe feudal german care conducea o marcă4.
 

prefect

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. praefectus)

1. demnitar care conducea o prefectură la romani sau diverse unități teritoriale în unele state feudale.
2. comandant al unei armate, al unei legiuni la romani.
3. șef administrativ și politic al unui județ (sau district).
4. preot sau călugăr în institutele pedagogice ale iezuiților, care conduce și supraveghează câte un sector al activității elevilor.
5. (în trecut) elev, într-un colegiu (religios), responsabil cu disciplina.