Dictionar

Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Akmeist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (rus. akmeist)

1. I. referitor la akmeism, mișcare poetică rusă care a avut perioada de glorie la începutul anilor 1910 sub conducerea lui Nikolai Gumiliov și Serghei Gorodețki.

2. II. adept al akmeismului.

3. (var.) acmeist.


Arhonte

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.

2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.


Biblioteconomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliothéconomie)

1. ramură a bibliologiei care studiază organizarea şi conducerea bibliotecilor.


Bonapartism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bonapartisme)

1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franţa, după victoria revoluţiei de la sfârşitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.

2. ataşament faţă de dinastia întemeiată de Napoleon.

3. formă de dictatură personală.


Cameralism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kammeralismus)

1. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII.