Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.
Parte de vorbire: I. s.n., II. adj. invar.
Origine: (fr., germ. auto)
1. I. vehicul cu motor; automobil.
2. II. (despre transporturi, tracţiune) făcut cu un autovehicul; de automobil.
3. salon ~ = eveniment anual în cadrul căruia producătorii își prezintă ultimele modele.
4. școală ~ = școală pentru învățarea conducerii automobilului și a normelor de circulaţie, precum și pregătirea candidaților pentru obținerea permisului de conducere; școală de șoferi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confucianisme)
1. doctrină filozofică şi social-politică a lui Confucius şi a adepţilor săi, devenită apoi doctrină religioasă, care susţinea că problema conducerii armonioase a societăţii şi a statului este condiţionată de perfecţionarea propriei personalităţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dirija + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării: dirijorat.
2. disciplină care studiază tehnica acestei arte.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (dirijor + -at)
1. arta conducerii unui ansamblu muzical în procesul interpretării; dirijat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. management)
1. activitatea, arta de a conduce.
2. ştiinţa organizării şi conducerii întreprinderilor, a valorificării eficiente a resurselor umane, financiare şi materiale ale unei organizaţii.
3. activitatea directorului, de conducere a unei firme, a unei intreprinderi comerciale sau industriale etc.
4. (prin metonimie) mulțimea de persoane care elaborează politica și administrarea unei întreprinderi; ansamblul directorilor unei firme, unui grup industrial etc.
5. (prin analogie) organizare personală pe plan social, profesional și familial.