Dictionar

conduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kondukt, lat. conductus)

1. formație anatomică în formă de canal sau de fir.
 

conductă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Konduct)

1. țeavă, instalație pentru transportul fluidelor.
2. fir, cablu metalic folosit la transportul și la distribuția energiei electrice.
 

conductanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductance)

1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenței.
 

conductibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conductible)

1. care prezintă conductibilitate.
 

conductibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductibilité)

1. proprietate a corpurilor de a transmite căldura sau electricitatea.
2. facultatea de propagare a influxului nervos.
 

conducție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conduction)

1. fenomenul trecerii căldurii sau electricității prin corpuri conducătoare.
2. acțiunea de transmitere a influxului nervos.
 

conductiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conductif)

1. referitor la conductibilitatea electrică.
 

aeraulică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéraulique)

1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.
 

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
 

aeroduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc.
 

ambranșament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branșament.
 

amper

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ampère)

1. unitate de măsură a intensității curentului electric, intensitatea curentului constant de un volt care străbate un conductor cu rezistență de un ohm.