Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conductance)
1. mărime definită prin capacitatea de conductibilitate electrică a unui corp sau circuit, inversul rezistenţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transconductance)
1. conductanţă de transfer a energiei de la un generator la un receptor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conductivité)
1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perditance)
1. conductanţă electrică a izolaţiei unei linii de telecomunicaţii ori de transmisiune a energiei electromagnetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. siemens, germ. Siemens)
1. unitate de măsură a conductanţei electrice, egală cu conductanţa unui conductor cu rezistenţă de un ohm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. transconductance)
1. conductanţă de transfer a energiei de la un generator la un receptor.