Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéraulique)
1. știință care studiază scurgerea gazelor în conducte.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aéraulicien)
1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)
1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embranchement)
1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branşament.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémométrie)
1. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).